Print 

L-am intalnit pe George Prisacariu la tura de sosea organizata acum o saptamana. Fost campion national la fond si vicecampion la contratimp, participant la campionate mondiale si la concursuri din strainatate, George pedaleaza acum doar din pasiune. Cu toate acestea, simte sportul si isi doreste sa puna pe picioare la Iasi un club de ciclism de sosea pentru juniori. Noi il sustinem si ajutam 100% pentru ca stim sigur ca sunt multi copii si tineri care doresc sa duca ciclismul la un nivel superior, la profesionism. Cititi un interviu despre antrenamente, despre zeci de mii de kilometri alergati si despre ce ii trebuie ciclismului din Romania pentru a redeveni un sport de aur.

ProBikeAddiction: In Iasi sunt multi ciclisti de sosea amatori si mai putini profesionisti.Cum se poate face trecerea de la o categorie, la cealalta?
George Prisacariu: Toti ciclistii sunt buni. Nici un ciclist nu are trei picioare. Un copil de 14-16 ani poate avea gandul doar la sport. Dar trecerea depinde de cei din spatele lui, de sustinerea familiei, de mijloacele financiare, de club, de manageri. Sunt foarte multi ciclisti buni care s-au pierdut de-a lungul timpului din cauze conjuncturale. George Prisacariu Turul Iugoslaviei
Eu sunt convins ca exista sanse sa iesim din starea asta de letargie, atunci cand facem cu pasiune, pentru club, pentru sportiv. Le poti combina sa iasa foarte bine.

PBA: Cate sanse are in ziua de azi un proiect prin care se doreste infiintarea unui club de ciclism pentru tineret?
G.P.: Ar fi foarte bine sa facem un club cu adevarat profesionist in Iasi, un club care sa emita pretentii la campionatul national, care sa dea sportivi pentru loturile nationale.
Baza de selectie este inepuizabila, dar ar trebui sa ii si oferi ceva unui sportiv. In tarile civilizate, ii dai un tricou, un chilot si atat, ca vine el cu bicicleta de acasa. La noi insa altul este nivelul de trai. Nu multi parinti isi permit sa ii ia copilului o bicicleta de 700 de euro, poate la unele familii reprezinta salariul pe cateva luni de zile. In plus, pana la 18 ani poti sa tii in sport un copil cu o diurna si cu o masa pe zi, apoi trebuie sa ii mai oferi ceva.  
De aceea, o astfel de initiativa ar trebui sustinuta de sponsori.  Ciclismul nu este ca fotbalul. Sponsorii din ciclism trebuie sa fie cu adevarat pasionati de sport pentru ca nu vor scoate atat de multi bani, ca in fotbal.
In schimb, in ciclism numele tau ca sponsor este vazut de toata lumea pe tricou, pe un banner la concurs. ToaGeorge Prisacariu Frunzeanu Mariante categoriile de public incep sa te cunoasca si sa stie ca esti acolo, doar pentru ca iti vad mereu numele. La sporturile de echipa, sau care au loc in sali, expunerea este mult mai mica.
Realitatea este ca inainte erau foarte multi tineri si copii care faceau sport de performanta. In ciclism, la tineret, acum se aduna cel mult 30 de competitori intr-un concurs national.

PBA: Tu cum te-ai apucat de ciclism?
G.P.: Era club in Iasi pe Pacurari care a recrutat 5-6 baieti din cartierul meu. Clubul iti dadea bicicleta acasa, iar eu nu avusesem pana atunci bicicleta mea. Asta m-a convins sa merg la ciclism.  Eram insa foarte slab, aveam genunchii mai mari decat coapsele, iar antrenorul s-a uitat reticent la mine. Totusi m-a luat la antrenament.  In ‘96 am iesit campion national. Din cate stiu, sunt primul campion national din Iasi la proba de fond si vicecampion, la contratimp.

PBA: Ce inseamna un antrenament profesionist?
G.P.: Am observat ca in legatura cu acest subiect, foarte multi citesc de pe net, insa ciclismul nu se invata din carti. Pentru performanta nu este suficient de exemplu sa iti cumperi un ceas cu puls si sa mergi cu pulsul la 130-150 de batai pe minut pentru ca stii ca astfel ai randamentul maxim. E foarte bine sa ai un antrenor real, care cunoaste acest sport si a alergat ani de zile.
Un antrenament dureaza 6-7 ore pe zi – e ca si mersul la serviciu si difera in functie de compeitia pentru care te pregatesti. Plus ca cea mai buna pregatire este concursul.
La noi in tara stam foarte slab la sosea. Sunt nationalele si inca vreo 2-3 concursuri. Ce face Alex Ciocan cu Road Grand Prix e de laudat.
Lipsa concursurilor te provoaca la un antrenament mai dur pentru ca esti nevoit sa simulezi concursurile pe care nu le ai, la antrenament.

PBA: Cati km face intr-un an un ciclist profesionist? Cum te poti antrena pe timp de iarna?
G.P.: Un ciclist profesionist george prisacariucare are pretentii de a participa la Turul Frantei face pe an cam 20-25.000 de kilometri. La noi, intre 17 si 20.000. Media este spre suta de kilometri pe zi.
Pe timp de iarna, de la un anumit nivel ar trebui sa nu te mai dai jos de pe bicicleta, sa mergi in cantonamente in zone mai prietenoase din punct de vedere climatic.
Lipsa kilometrilor se observa la primele concursuri ale sezonului – martie-aprilie.  Din experienta proprie, am observat ca sportivii din alte tari aveau in primavara deja  5-6000 de kilometri, iar noi, abia daca aveam 2000 de kilometri. Ei faceau kilometri in Mallorca, Maroc, iar noi ne luptam cu nametii. Ne reveneam in ritm treptat, dar reveneam cand se termina sezonul, in toamna.

PBA: Cat de importanta este alimentatia unui ciclist?
G.P.: Alimentatia conteaza foarte mult. La un nivel mai ridicat nu se pune problema sa  faci antrenament cu o ceapa si cu o mamaliga, e clar. Importante sunt in primul rand mesele, apoi proteinele si inlocuitorii. Produsele de tipul gelurilor sunt foarte bune, atata timp cat sunt folosite cu stiinta si nu inlocuiesc alimentatia propriu-zisa.
Lipsa de hrana la un antrenament, te deshidrateaza sit e poate scoate din forma pentru aproape 2 saptamani.
Eu am patit-o si ramaneam in urma. Credeam ca mi se intampla asta pentru ca nu sunt sugeorge prisacariu podiumficient de bun, dar de fapt nu aveam alimentatie corespunzatoare.

PBA: Cum difera antrenamentul de performanta acum, fata de ce se intampla in urma cu 10 ani?
G.P.: E o diferenta de tehnologie, insa daca iei un profeionist din Turul Frantei sau Turul Romaniei si il pui pe o bicicleta de crom sunt convins ca face fata. Totusi, la un nivel foarte inalt conteaza mult orice gram in minus.

PBA: Regreti ca ai iesit din viata competitionala?
G.P.: Da, in fiecare zi.
Pentru mine, viata de ciclist profesionist a fost cea mai frumoasa perioada. Daca m-as mai naste o data, tot asa as face. Am concurat de la 14, pana la 22 de ani. Si acum daca ma intalnesc cu cineva cu care am alergat in concurs imi aduc aminte fiecare metru, fiecare sprint din etapa respectiva. Fiecare zi din viata mea de sportiv, antrenament sau concurs reprezinta  “cea mai frumoasa amintire”. (foto din arhiva personala a lui George)