Este intrebarea pe care o adresam administratiei publice in contextul in care in ultima perioada am fost intrebati despre infrastructura pentru biciclete - necesitatea ei, felul in care ar trebui sa fie, avantejele ei. In principiu, de ce Dumnezeu ne trebuie noua asa ceva, de ce nu sunt buni cei 26 de kilometri de piste desenate pe trotuar care exista oficial in Iasi ?

Dezvoltarea ciclismului ca parte a mobilitatii urbane este o directie strategica pe care trebuie sa o adopte orice administratie locala care se preocupa cu adevarat de cetateni. Inainte ca orasul sa devina mai sufocant decat deja este. Si DA este nevoie de investitii in infrastructura, dar in acelasi timp beneficiile atat pentru populatie, cat si pentru administratie, sunt imense si CUANTIFICABILE. 

Daca am avea infrastructura coerenta pentru biciclisti nu ar mai fi aglomerari urbane si timpul de deplasare ar scadea. Traficul s-ar reduce, la fel si intarzierile asociate, orele pierdute prin trafic sau combustibilul consumat in plus. Potrivit proiectului Cycle cities, pe banda unei strazi obisnuite pot circula intr-o ora 2.000 de masini sau...14.000 de biciclete.

Daca am avea infrastructura coerenta pentru biciclisti iesenii ar fi mai sanatosi atat fizic, cat si psihic, ceea ce ar reduce cheltuielile din sanatate.

Tot strict legat de sanatate este si imbunatatirea calitatii aerului prin reducerea emisiilor de carbon, reducerea poluarii mediului si a poluarii sonore.

Asadar, creste sanatatea populatiei, calitatea traiului si dezvoltarea urbana. 

Sa vorbim si despre cresterea economica - turism pe bicicleta, afaceri asociate - orasele bike friendly atrag investitori - nu o spunem noi, ci studiile parcurse de-a lungul timpului pe aceasta tema.

Teama administratiilor locale ca transportul pe bicicleta ar scade interestul pentru transportului in comun este nefondata. Deplasarile pe bicicleta trebuie sa fie complementare si nu concurente transportului in comun - incurajarea folosirii bicicletei pe distante de 3-5 km, integrata cu asigurarea posibilitatii de transport a bicicletelor in mijloacele de transport in comun pentru asigurarea mobilitatii pe distante mai mari.

Asadar costurile pentru realizarea a unei infrastructuri pentru biciclete ar putea fi amortizate cu conditia ca infrastructura sa fie GANDITA din start asa cum trebuie, fara sa fie aruncati inutil bani pe fereastra. Benzi si piste de circulatie, in conformitate cu normele europene, parcari sigure si acoperite, bike sharing...ar fi multe de facut, dar putem sa o luam pe rand pe baza unei strategii clare cu obiective si termene de care sa ne tinem. Stiu ca suna idealist, dar de undeva trebuie sa incepem - si sa nu imi spuneti ca am inceput deja...ca nu va credem.

Efortul trebuie sa fie comun, cu IMPLICARE din partea tuturor factorilor interesati. Dar trebuie sa fie VOINTA mai ales din partea administratiei locale, cu alte cuvinte sa se doreasca sa se investeasca in dezvoltarea ciclismului - toate marile orase au facut-o si investesc anual milioane de euro in infrastructura si campanii de informare si indreptare a locuitorilor spre mersul pe bicicleta. Cel mai recent exemplu peste care am dat este cel al orasului Helsinki care a investit anual in ultimii 5 ani intre 5 si 7 milioane de euro pentru dezvoltarea ciclismului. 

Sustinem un Plan de Mobilitate Urbana Durabila realizat constient si un oras pentru OAMENI.

Tweet

• < Prev
• Next >